Ne învață mereu așa cartea sfântă
Să avem cu toți o inimă bună și curată
Să spunem mereu clar ce ne frământă
Cu aceea vorbă și zicere adevărată.

Ipocrizia este mască o altă falsă față
Este viclenia veche acum actualizată
Ce ne ascunde pata de negreață
Într-o idee stângace și improvizată.

Atenție la tine privește-te cum ești! ?
Ce realizezi când încerci te prefaci
Vor crede cei ce ascultă a tale povești
Crezi tu că altora prefăcut așa le placi.

Cu multă credincioșie și bunătate
Capeți minte sănătoasă în societate
Ipocrizia te cufundă te rupe de realitate
Chiar de-ți ascunzi hainele pătate.

Când neputințele ascunse te domină
Suflet vrei singur să ajungi la înălțare
Dar neputințele mereu îți stau în cale
Doar ipocrizia iți promite ridicare.

Nu merge suflete pe calea vicleniei
Și nu lua masca ipocriziei să te prefaci
Nu te da altul în vorba lăudăroșeniei
Ca să poți așa mândria să-ți satisfaci

Mă rog acum Domnului Dumnezeu
Să ne ierte, răul în care am fost crescuți
Mascați de ipocrizie cu răul nostru eu
Să nu mai fim ipocriți sau prefăcuți.

Doamne ai milă de mine și de noi
Păzește-ne mereu de măștile ipocriziei
Vrem să ne smerim să nu dăm înapoi
Vrem să umblăm pe cărările bucuriei.
28.11. 2024